RELAȚIA DEPENDENȚEI CU INTIMITATEA

„Dependența ucide intimitatea,

intimitatea alungă dependența”, Ovidiu Gavrilas

Se spune că

„Nimic nu este întâmplător”,

auzim des spunându-se cu atâta susținere și credință lucrul acesta, uneori noi înșine suntem cuprinși de această înțelegere la un nivel atât de profund. De fapt, ce vrea să ne spună cu expresia asta simțămintele noastre? Ne transmite de undeva dintr-un plan mult mai subtil că nimic nu este întâmplător în afara noastră, că undeva în planul superior lucrurile deja sau întâmplat, ca și cum spațiul și timpul nu ar exista. Ca și cum noi am putea trăi ceva ce deja s-a spus, adică noi deja am decis la nivel subconștient, avem posibilitatea de a ante decide, păi este despre a fi în credința a ceea ce suntem indiferent de spațiu și timp. Ne spune că noi am extragem varianta dintr-un infinit potențial de variante preexistente, că dincolo de planul fizic printr-o conectare subtilă avem posibilitatea de a ne crea realitatea la un nivel peste intuiție. Că decizia în privința noastră este și în același timp nu este decât la noi, că această conexiune subtilă nu este atât de accesibilă și abordabilă oricui, că nu durează și se spulberă ca un vis în imediatul contact cu realitatea fizică când revenim în planul limitat de timp și spațiu, în fapt este despre atingerea unui nivel de conștiință  aproape de neatins nouă oamenilor de rând, doar unii inițiați răzbesc să vadă limitat aceste planuri multidimensionale.

Cert este că nimic nu-i întâmplător, în afara noastră, o relație nu înseamnă să îmi găsesc liniștea în partener, ci să îmi iau responsabilitatea și asumarea prin angajament, din alegere și cu libertate deplină, de a menține contactul și de-a nu fugi atunci când partenera mea îmi oglindește suferința din inima mea.  Partenera mea nu poate să mă vindece, dar dacă vreau să nu fug, să nu  devin dependent compulsiv de orice, spuneți voi aici acest orice: de mâncat, de alcool, de muncă, de oameni, de tot altă și altă iubită …., atunci voi găsi chipul original și neatins din spatele măștilor mele și o să mă  vindec singur. 

Întrebarea nu e când sau dacă o să întâlnesc pe cineva care să  mă iubească, fiindcă nimic nu se va schimba când îmi voi găsi iubirea vieții mele, ci doar îmi voi fi întâlnit iubirea prin proprii ochi.

Problema apare când pasiunea arzătoare începe să se  stingă și întrebarea nu este cât de minunat va fi să mă trezesc cu  un trup cald lângă mine și să am pe cineva cu care să merg să mă distrez,  să îmi petrec zilele libere, să merg în vizită la prieteni și cu care să  trăiesc, întrebarea este ce voi face când dau de greu. Cum pot să  am încredere în cineva, când nu am învățat niciodată să am încredere  în mine însumi? Ce înseamnă pentru cineva care a înlocuit iubirea cu una dintre multele posibile dependențe să fie într-o relație? Ce ne trebuie ca să învățăm despre intimitate? Ce ne învață faptul de-a fi intim cu  cineva despre legătura noastră cu toate lucrurile vii?  Dacă explorăm profund orice despre viață, vom găsi răspunsuri  pentru toate aspectele ei. Când ne eliberăm de obsesia  dependenței X este că am învățat să ne fim intimi: 

• să-mi iau angajament
• să accept realitatea așa cum este ea
• să am încredere în mine.
• să înțeleg că suferința este o alegere și că încetează ca orice altceva, că este temporară
• să pot să râd, să mă bucur
• să pot să plâng și să mă eliberez de furie
• să am răbdare.
• să fiu dispus să fiu vulnerabil
• să am puterea de a renunța când mă observ că mă agăț de ceva și acest lucru îmi provoacă neplăceri
• să accept că până să am succes mai întâi am nevoie să experimentez și să învăț din greșeli, pas cu pas
• să nu mă las cuprins de teamă, să-mi fie frică de a pătrunde în necunoscut sau să stau într-o tăcere întunecată de rușine toxică
• să înțeleg că orice poate fi pierdut, furat, ruinat, uzat sau distrus (trupurile îmbătrânesc și se micșorează, noi toți la un moment dat suferim și noi toți la un moment dat murim), că nimic nu*i veșnic aici pe pământ
• că acolo unde există iubire nimic nu se pierde vreodată

Să fi iubit și să iubești, acestea te învață ce este posibil cu ceilalți oameni, cu toate făpturile vii, să fii intim sau să fii distant, să spui adevărul sau să îl ascunzi sunt decizii pe care le iei zilnic,  de nenumărate ori, în nenumărate situații de viață banale sau importante, la limita vieții, a unui viitor incert sau de deplină relaxare și bucurie, te învață să faci alegeri, să te prioritizezi, să contezi, să te valorizezi, să servești omenirea din misiunea și scopul tău divin.

Este important dacă te vezi ca pe o persoană care mută munții sau dacă te vezi ca pe o persoană care se pierde în mulțime, nu contează. Este important dacă te tratezi cu respect sau  te neglijezi. Fiecare strop de efort susținut in privința ta  contează. De fiecare dată când alegi iubirea, contează.  Când dependența X este iubire, această formă de iubire este dificilă, superficială și sintetică, înlocuitoare, de supraviețuire, atunci iubirea este în afara ta, încă un lucru pe care trebuie să ți-l asumi și să alegi schimbarea. Când iubirea este iubire,  nimic nu stă între tine și inima ce ți se frânge, te întregești și te unifici.

Iubirea te mișcă. Și asta e bine, ai depășit statutul de supraviețuire, trăiești împlinire și armonie, iar și iar și te încurajează să o tot experimentezi și să crești:

“Have enough courage to trust love one more time and always one more time.”― Maya Angelou